In capita de fan.
Sa o arunc acolo in rochita ei scurta, care sa-i fluture si sa-i scoata la iveala chiloteii albi. Ea, fata de la toneta de ziare si reviste din colt, pe langa care trec in fiecare dimineata, de mai multe ori, cand isi aranjeaza “foile” pe rafturi; sa fie toata numai un zambet si un ras jucaus, ce se transforma intr-unul ademenitor si lasciv in vreme ce ma apropii de ea, stapan si fixind-o cu privirea. La inceput normal ca o sa incerce sa ma domine, brusc nemaidorindu-ma; insa o mana bagata in parul ei si un sarut apasat pe gatul dat pe spate, rezolva imediat situatia. Numai pentru un moment ce-i drept, pentru ca asta scoate din nou fiara vicleana si supunatoare din ea. Acum ea e stapana. Ea face ce vrea cu mine. Sunt doar o bucata de carne care doar reactioneaza la impulsurile fiarei dornice.
Totul se termina mai tarziu, cu ea intinsa pe spate in fan si gafaind inca, cu mana mea pe sanu-i si cu capul pe abdomenul ei gol.
